De cand n-am mai scris, s-au intamplat cateva lucrui interesante.

 

Duminica am fost prin cartierul evreiesc. Nu are mai mult de 3 strazi dar are vreo 5 sinagogi, cazinouri, restaurante scumpe si magazine pe masura....ce mai, cartierul de lux din praga.

 

Am fost la fantana Krizik care e foarte foarte faina. Nu mi-au prea iesit pozele. Am incercat ceva la inceput, dar dupa un minut am renuntat: eram prea preocupat sa stau cu gura deschisa, asa ca pozele le-am lasat pentru altadata.

 

Am fost aseara la Muzeul instrumentelor/obiectelor de sex. Am vazut tot felul de chestii pe-acolo si am facut si destule poze, dar nu pot sa le pun pe blog de teama sa nu mi-l strearga astia si sa privez lumea de acest izvor de intelepciune. M-am distrat tare de tot la o vizionare de film porno din 1925. Mi-e greu sa pun in cuvinte cat era de naspa. In primul rand, in 1925 filmele erau inca mute, si nici asta nu a facut exceptie. Povestea era urmatoarea: o tipa intr-o biserica, o corupe popa la prostii. Tipa era extrem de urata si de grasa. Avea atata par ca puteai sa-ti crosetezi sosete groase de iarna din el. Si tipul inalt, cu mustata si parul uns, extrem de slab si de rapciugos, cam ca Bator asa, incepuse sa se masturbeze in timp ce aia dansa finut in fata lui. Cam atat am prins din film, ca mi s-a facut sila si am plecat.

 

In seara asta, la metrou, a venit la mine si la Cristina un cersetor. Mai trecuse pe la o femeia, de unde a primit si niste bani. A venit si a inceput in ceha: Va rog...(atat am inteles). Inainte sa apuce sa mai zica ceva i-am spus scurt Nu. Omul a ramas socat de cat de repede l-am expediat. Nu-i venea sa creada ca nu am de gand sa-i dau nimic si ramasese cu gura cascata. Asa ca i-am facut semn discret cu capul sa se tireze.

 

P.S. - pentru cine vrea poze de la muzeu, dati un mail pe spydare@hotmail.co.uk si o sa va trimit.

 

Noapte buna

Astazi am avut parte de o zi de munca normala cu tot cu overtime. Am inceput lucrul de dimineata, pe la 10, cu o tura printr-un mall si la ora 11 am revenit acasa pentru masa de pranz. Pe la 12:30 am ajuns la castel si a inceput cu adevarat munca.

 

Prima oprire, catedrala Sf. Vitus, in care am crezut ca nu se poate intra. Totusi, s-a putut si nu a costat nimic, ceea ce m-a surprins. Am vazut pe rand vitralii, picturi, sculpturi, morminte de patriarhi, altarul, mormantul Sfantului Ioan di Nepomuk, intrarea in cripta regala, unde sunt inmormantati cei mai mari regi ai Boemiei, capela Sf. Wenceslas si Turnul Sudic. Acest din urma turn, avea 287 de trepte de la baza pana in varf, pe o scara ingusta pe care incapeau destul de greu 2 oameni. Traficul pe acolo e incredibil, dar privelistea de sus e pe masura efortului. Totusi, nu recomand urcarea claustrofobilor sau oamenilor cu probleme de respiratie...Inca niste lucruri care m-au impresionat: mormantul sfantului era din mai mult de o tona de argint, iar capela Sf. Wenceslas avea peretii ornatii cu mai mult de 1000 de pietre semipretioase. Si cand spun pietre semipretioase, nu va ganditi la o chestie finuta care poate fi pusa pe un inel...in nici un caz; pietrele erau de fapt niste bolovani mai mici, in diametru mai mari ca o minge de tenis.

 

A urmat castelul Praga, unde intrarea costa 175 CZK, dar include vreo 7 chestii pe care le poti vizita: castelul in sine, un muzeu de istorie a orasului, biserica Sf. Gheorghe, "manastirea" Sf. Gheorghe, Golden Lane, o expozitie de fotografii si turnul pulberii.

 

Le-am luat pe rand...vezi pozele. In castel era ascunsa o capela, destul de veche asa, prima data fiind constuita prin 1130. Ca orice vestigiu care se respecta a luat foc cel mult o data la 200 de ani, asa ca a fost permanent reconstruita de catre alt rege. Totusi in muzeul de istorie nu am putut face nici o poza, era strict interzis. Cel mai impresionat am ramas de coroanele regilor si sceptrele cardinalilor: incrustate cu pietre pretioase si semipretioase. Biserica Sf. Gheorghe nu e mare deloc, dar e si ea foarte veche. Chestia de langa se numeste St. George Convent si se traduce prin manastire. In orice caz, numai manastire nu a fost. Statui si picturi din plin, a semanat mult mai mult cu o expozitie permanenta de arta. Cel mai tare m-a marcat numarul de reproduceri ale crucificarii lui Iisus...In toate marimile si formele, le-am vazut de la inceput pana la sfarsit, desi cea mai dura a fost prima(i-am facut si poza). Golden Lane e strada pe care locuiau aurarii, ca sa scape de taxele din oras...oamenii erau zgarciti si pe atunci: dupa ce ca lucrau in aur toata ziua si aveau din belsug, nu stiau ce sa faca sa scape de impozite. Strada e foarte faina, cu multa casute mici si tot felul de anticariate din care iese un miros puternic de batigase parfumate. De acolo am intrat direct intr-o temnita cu instrumente de tortura, si de acolo am mers in turnul pulberii. Cica aici alchimistii cautau mai de mult piatra filozofala...acum a ramas doar mirosul dupa ei. Ultima oprire: gradinile de pe metereze, care pe langa faptul ca sunt frumoase, mai gazduiau si o expozitie de fotografie in aer liber.

 

Am mancat dup-aia la un restaurant dragut unde am baut si un pahar de vin. Acum stau in pat frant de oboseala si ma pregatesc de somn, asa ca noapte buna!!!

 

p.s. - nu uitati de pozeeeeeeeeee

Astazi m-am intors in Praga pentru 3 zile de relaxare, care vor fi urmate probabil de 3 saptamani de over-time. A venit si iubita mea cu mine si azi am reusit sa vizitam primele chestii impreuna. Am dat o tura rapida pe la Muzeul National si Piata Wenceslas, am mancat ceva pe la un restaurant dupa care am plecat amandoi la plimbare.  

 

Am vizitat dealul Petrin. Chiar daca am mai fost o data acolo, am tecut fara sa vreau peste cateva chestii, dar am recuperat astazi. In primul rand, a fost o coada luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuunga la funicular, asa ca am urcat dealul pe jos. Ca toate ghidurile turistice, va recomand calduros sa urcati cu funicularul si sa coborati pe jos, nu invers. A fost greu dar a meritat. Un parc fain, o livada de pomi fructiferi si niste trepte mai tarziu am ajuns undeva. Inca nu stiam unde, dar am trecut printr-o arcada dintr-un zid si m-am trezit cu Cristina intr-o gradina mica dar aglomerata de flori si alti brusturi . Pentru ca mi-e greu sa descriu cum era si pentru ca nu am mai vazut inca nimic asemanator pana acum, recomand sa vedeti intai pozele. Data trecuta am vizitat labirintul de oglinzi; de data asta la fel, numai ca am facut si poze. Nu cred ca am iesit chiar sexy in ele, dar merita vazute .

 

Am urcat si in turnul de observatie. Turnul asta e o copie in miniatura a turnului Eiffle, ceva in genul in ce avem noi la Slobozia, dar deschis publicului. In primul rand vreau sa zic ca in momentul in care am luat decizia de a urca in turn tocmai incepuse sa tune, batea vantul si in general vremea era urata. Ca sa fiu si mai clar, pe vreme urata, cu pericol de furtuna cu tunete si fulgere, ce-ar fi sa urc in cel mai tare paratrasnet din Praga . Cand am terminat de urcat toata cele 299 de trepte am observat ca vantul care batea misca si turnul cu el. Ahem...cateva poze rapide si pa .

 

Inainte de turnul de observatie am vazut si gradinile de trandafiri. Ce m-a intrigat pe mine in mod special...un labirint desenat cu vopsea pe asfalt in mijlocul caruia se afla o inimioara. Am inceput cu Cristina sa mergem pe carare sa ajungem in mijloc. De unde: dupa primele 3 curbe Cristina a inceput sa triseze si a ajuns rapid mult inaintea mea, dupa care s-a lasat pagubasa. Eu m-am invartit constiincios in cerc vreo 3 minute, am ajuns pe la jumatea drumului dupa care am renuntat si eu.

 

Pe drumul de intoarcere am vazut o pasa care sprijinea un copac. Reactia a fost urmatoarea:

- Uite o pasarica...

Cristina a inceput sa rada si mi-a adus aminte ca si cand mai treceam prin Poli, in loc sa spun uite pasarele, ziceam tot timpul uite pasarici. Da, o mica greseala, ce sa zic. Acum daca m-ar fi vazut cineva entuziasmat pe trotuar spunand:

- Uite ce pasarici dragute!!!

probabil m-ar fi etichetat automat cu titlul de calculatorist, pervers, obsedat sexual, care se entuziasmeaza si tremura de emotie doar cand se afla in preajma unei fete...Ahem...

 

Maine urmeaza la revizitat zona castelului...Revin cu poze si impresii noi. Probabil o sa intalnesc iar palcuri de japonezi anuntati la meteo .

 

Nazdravi!!!

pfiu! bine ca am scapat.

 

povestea a inceput acum 8 luni, cand nervul uneia dintre maselele mele a luat decizia de a-si pune capat zilelor. nu am gasit niciodata o explicatie, si am ramas doar cu un mare gol. asa ca, la cateva zile dupa rev, inainte de intoarcerea in campul muncii, am vizitat un antreprenor de astfel de nervi, care l-a ingropat sub un strat temporar de ciment. am promis ca in 2 luni de zile o sa revin si o sa transform stratul temporar intr-unul permanent. asa ca astazi, la 8 luni dupa tragicul moment, am revenit. cu regret am fost anuntat ca pe langa nervul cazut cu ceva timp in urma, mai am doua masini lovite in parcare. asa ca, omul, un bun mecanic de asemenea, a inceput reparatiile. cu bormasina tiuind, fiecare adancire a gaurii dadea nastere la noi si noi dureri in inima mea. de fiecare data impunsaturile erau mai aproape de centrul durerii, care pana in acel moment nici nu stiam ca exista. vestea buna e ca una dintre masini a fost reparata cu succes, iar la cealalta mai e putin de chituit.

 

pe scurt si in traducere:

 

cu intarziere, am fost la dentist sa-mi pun o plomba si m-am ales cu 3. tin sa spun ca ultimele 2 m-au durut din plin si singurul moment in care durerea a devenit suportabila fost atunci cand dentistul m-a intrebat:

- te doare tare?

- da!!!!!!!!

- vrei sa-ti fac o injectie?

- nuuuuuuuuuuuu!!!!!

 

noapte buna!

 

eu maine merg la finisari, asa ca a mea nu stiu cat de buna o sa fie  

 

p.s. - am ramas cu 2 probleme nerezolvate:

- un dentist, daca are carii, la ce dentist merge? oare e mai bun ca el?

- ar fi fain daca oamenilor li s-ar face poze la dentist, cu fata contorsionata de durere, corpul incordat si transpirat tot...

Intr-o zi acum vreo 2 saptamani, in drum spre un magazi, am trecut pe langa o cladire care avea intrarea ornata cu 2 statui: un barbat si o femeie care isi intindeau mana unul celuilalt. Oamenii erau sculptati mai mare decat in realitate. Chestia pe care am observat-o a fost urmatoarea: de ce are femeia statuie sanii atat de mici? Poate astea sunt preferintele sculptorului, sau poate asa erau tendintele artisitice in vremea in care a fost facuta sculptura. Totusi, am ajuns la alta concluzie: daca artistul ar fi respectat intru totul proportiile, sanii ar fi fost suficient de grei incat bucata de piatra sa se rupa . Concluzie la concluzie: nu poti sa nu apreciezi in fiecare zi cat de bine e construit corpul omenesc .

 

Noapte buna din nou

So far I've got one complaint about what I write: "man, you drive my crazy with everything you write about food".

 

So tonight I will write about something I drank recently(today and yesterday).

 

Just to keep it short, it was a bottle of wine from 1977, called "Taina de murfatlar". I'm not much of a wine expert and I don't usually know what to look for in a wine. For me it's a 50/50...maybe I like it, maybe  I don't. This wine, it is a Chardonnay, and I'm guessing it was half-dry, my favourite. You could tell it's a bit older from the colour, which was a bit darker, the smell, not so strong as of more recent bottled wines, and the taste, which was more intense, especially at the tip of the tongue. Hihi...just writing about it makes me want to drink another glass. Anyway, you could really feel the alcohol, despite the fact that on the case says it has only 12%.

 

I'm going to grab just a little more now, and keep thinking about the the wines of the future. If all goes well, this week I hope I'll try one from 1997, and, knowing me well enough, I'll write about it too.

 

Nighty nite!

Yes I am! This answers a whole bunch of questions. I'm thinking to write about my obsessions, but discussing the problem would take way to much, and I only have minutes until sleep kicks in.

 

I've just returned from Harry Potter and The Order of the Phoenix movie. It's a good movie, but like all the others before it, it pretty much failed to capture all the magic in the book. 

 

Today I was discussing with a friend over messenger about it.

- so, did you get to see Harry Potter?

- yup

- and how ws it

- nice, you'll like it more because you read the books, but the ending is pretty strange; it leaves the action suspended.

I've thought: well yeah, it's not the last book, it's supposed to leave you wondering, but really, how bad can it be? Usually the ending is a pretty important part of a movie.

 

Despite all the special effects, great acting, surprising theme or other stuff movies like to say they have, the ending is the one that produces your last feeling in the cinema; the feeling you leave with. If you have seen Secret Window you know what I'm trying to say. My feeling was confusion. I really didn't noticed when the movie ended, that's how sudden it actually was. Now, after getting home, I remember the battle in the end, then some flashing newspaper headlines, then a 1 minute talk between Harry and Dumbledore, and then the lights went on. Usually, when I read a book, I have a cocktail of feelings bottled up inside: happy because it finished, sad because it finished, desire to read more(even after the last book), curiosity about the future and I always try to remember the details in the past and get a better understanding of the plot. My only hope is that the last Harry Potter movie, when it will be released, won't end like this. That would suck donkey balls. Excuse my coloquial language, but I've been raised on the South side of the Park.

 

As a second topic, I'm starting an obsession list; and I have also in plan to start writing short fictional stories. I think it will be a little like cooking: never done it before, but with a little more attention, I'll produce something eatable....ahem....readable.

 

Good night to you all! Even to the ones that never sketched a smile while reading this...it's never to late.

Pupici!